Webhosting

Red PURPLE BLACK

Securistoid

Scris de 

Tot mai des întâlnesc un termen ce îmi aduce aminte de o poezie scrisă cu ceva timp în urmă: securistoid. Simt nevoia să scriu despre ceea ce însemnă acest termen și care a fost sensul pe care i l-am dat atunci. Pur și simplu sunt amuzat de cei ce au preluat termenul și îl folosesc în constructe ce se vor grave, dar sunt de-a dreptul hilare.

Securistoid/ securistoidal – individ cu comportament cospirativ, aparținător unei structuri de contrainformații ale totalitarismului, individ cu conduită represivă, care folosește informația împotriva populației,

Ne bântuie fantoma aparatului de represiune a dictatorului ceaușescu, acel aparat ce a terorizat, ce a distrus viețile oamenilor din tot blocul comunist. Fie că se numea NKVD în URSS, fie că era Cominformul lui Tito, Serviciul 7 la bulgari sau securitatea lui ceaușescu, toate aveau ca scop să controleze societatea și să anihileze pe cei ce nu se aliniau voinței partidului, adică a conducătorului iubit.

Acum nu mulți ani am scris o poezie, Securistoidului, pe care nu am inclus-o în nici o plachetă de versuri. Am publicat-o, pur și simplu, în spațiul virtual, neștiind ce să fac altceva cu ea. E doar o poezie, ce-i drept antrenează toate sentimentele negative adresate, mai curând, stafiei securității decât securității însăși. Din acest motiv poezia poartă, nu numele de „securității” ci securistoidului adică ceea ce este de fapt patologia sistemului (vezi definițiile de mai sus).

Securistoidului reprezintă patologia unui sistem ce ar trebui să fie în slujba cetățeanului, a unui sistem parvenit de un individ sau o grupare infracțională pentru a controla societatea în interes propriu.

Nu am ales întâmplător să denumesc această boală a sistemului cu un termen medical. Dacă am face nițel haz de necaz și am trece peste barierele resentimentelor am putea găsi chiar amuzant să definim acești oameni, ce se luptă cu „dușmanii poporului”, cu acest nume ce ar putea defini un individ cu porniri conspirative, individ care prezintă un delir persecutoriu, persoană cu constituție securistoidă, ce se caracterizează printr-un comportament bizar cu tendințe spre impostură, delațiune, cu tulburare a conștiinței manifestată prin halucinații, aiurări, iluzia că oamenii sunt trădători.

Evident, despre securitatea comunistă și despre fantoma ei din ziua de azi sunt multe de spus. Am vrut doar să mă opresc asupra a ceea ce a devenit la un moment dat, parte a creației mele.

 

Securistoidului

 Un toxic prezent în casă, la masă,

Pe stradă și la servici,

În telefon și pe facebook,

Între prieteni și în familii.

Auzi tu, cel care ești ca otravă în sufletul meu,

Securistoid perfid și mincinos,

Pui mâna ta murdară pe tot ce încerc să fac.

Împuți fiecare gest minunat în lumea asta a mea.

 

Tu, turnător cu o mie de măști,

Diluat în viața mea,

Infectezi ca o bacterie morbidă

Fiecare zi în care aș putea fi fericit.

 

Ființă incestuoasă,

Pângărești orice urmă de umanitate

Și o transformi în vulgar și păcat...

 

Molimă a lumii civilizate,

Ai intrat ca putreziciunea în viața oamenilor

Să transformi binele în rău,

Deturnând fiece intenție cumsecade.

 

Tu, securistoidule, ascuns în sistem,

Perfid, mișel și ticălos,

 

Cu sufletul mai păcătos decât iadul,

Să-ți fie rușine.

 

Ar trebui să-mi fie milă de tine și de viața ta bolnavă,

Cândva, odată ai fost om ca toți oamenii,

Dar ai ales să fii mizeria și deșeul,

Ai ales să te îmbraci în murdărie.

 

Puți sub sub parfumurile grețoase,

Ești vulgar în hainele tale,

Ce nu-ți pot ascunde perfidia.

Ești doar o păpușă de prost gust

Legănată de ațele răului.

Advertising