Webhosting

Red PURPLE BLACK

Domnul Goguță Bahluiescu în prag de primăvară

Scris de 

 

 

A venit primăvara și lumea, sătulă de stat în casă, în dosul sobei sau a caloriferului, a ieșit  pe străzile orașului, cu oarece treburi grabnice sau pur și simplu, de a mai saluta pe cineva și a lua pulsul târgului. 

Ca tot târgovețul, am ieșit și eu cu ceva treburi pe la părinți. Oarecum, ploaia de zilele astea mi-a cam dat de furcă, din cauza presiunii atmosferice scăzute, pătrunzându-mi până în măduva oaselor, semn că mă apropii de vârsta rozelor, și mi-am zis că trebuie să fac mai multă mișcare.

Cum mergeam cu gândurile mele, doar ce-am făcut colțul pe strada copilăriei că am dat nas în nas cu vechea și buna mea cunoștință, domnul Goguță, foarte preocupat de drum și aproape s-a speriat de iminenta ciocnire. 

-         Bună ziua, domn' profesor, scuzați-mă că era să vă iau la trântă. Eram atent la drum, că ploile astea au cam muiat asfaltul și a trebuit să-mi iau ciocate noi. Numa’ că ce-am lăsat bocancii că i-am înlocuit cu noile ciocate. 

-         Bună ziua, domnule Goguță! Bag seamă că ciocatele dumitale sunt cizme de cauciuc. 

-         Or fi ele chiar ciubote, dar mie îmi place să le zic ciocate. Să creadă lumea că am încălțări de orășean, că doar suntem la oraș. 

-         Dacă zici dumneata așa, așa să fie. Doar că bag seamă că aș avea nevoie și eu de niște ciocate ca a dumitale să pot ajunge la ai mei. 

-         Mi-e milă de pantofii dumneavoastră, domn profesor. Dar dacă o luați cu grijă pe sub gard și vă țineți de el, poate aveți o șansă. Da stați să vă zic povestea ciocatelor. 

-         Dacă e așa de important, am să stau s-o ascult, nu e grabă la ai mei și poate s-o mai zvânta asfaltul, zic eu în haz de necaz. 

-         Păi, acum, să fie vreo cinșpe ani, era un învățător care făcea naveta la Cosițeni, un fel de profesor ca dumneavoastră, numa’ că făcea la clase mici. Și trebuia ca în fiecare dimineață să meargă de la gară, unde venea cu trenul, până la Cosițeni, pe sub pădure. Toate bune și frumoase până ce ploua și muia asfaltul de nu era chip să poți merge cu pantof de oraș și atunci domnul învățător scotea ciocatele din sacoșă. Și așa au devenit ciubotele de gumă, pe care le purtau țăranii, ciocate pentru orășeni. Și acuma, dacă am devenit cu toții orășeni, cum să le zic altfel?! 

Avea dreptate domnul Goguță, trebuie să ne facem update-ul la viața de orășean, măcar cu termenii. 

-         La bunăvedere, domnule Goguță! 

-        O primăvară minunată să aveți, dom’ profesor! Să vă luați ciocate că va fi o primăvară ploioasă.

 

Grafica de Miruna Condrea

 

Advertising