Webhosting

Red PURPLE BLACK

Cultural Artistic

Formația Nova în formulă nouă

Cunoscuta formație pentru nunți, cumătrii și alte petreceri din orașul nostru are o componență nouă. Conducătorul formației ne-a declarat că în formula actuala vor aduce un plus de noutate, repertoriul este împrospătat, mai aproape de preferințele publicului. Formația are în componență: solist vocal Roza Ichim, saxofon Costică Bânzgă, trompetă si solist vocal, cunoscutul Dan Birică și clape Dumitru Antochi.

Redacția îi felicită pentru longevitate și le urează mult succes!

Îi puteți vedea pe pagina http://formatianova.ro/ sau pe https://www.facebook.com/formatia.nova .

Petrica Mandache, omul emblema al orasului nostru

Scris de

Multi dintre concetatenii nostri, mai tineri sau mai varstnici, au avut bucuria de a fi delectati de chitara armonie a domnului Petrica Mandache, membru in formatia Mandache, renumita pentru frumoasele sarbe, creatii proprii. Muzica lui a fost marturie la nunti, botezuri, onomastici, evenimente sociale si a ramas in istoria personala a fiecaruia dintre noi ca o bucurie.

Petrica Mandache, om valoros al orasului nostru, nu poate lipsi din pagina noastra si trebuie sa ne arate ca localitatea noastra are oameni simbol, oameni care ne dau speranta ca putem cladi o societate frumoasa bazata pe valori.  

Petrică Mandache este unicul interpret de folclor românesc din Moldova la chitară şi mandolină. A început să cânte încă din copilărie, de la vârsta de 5 ani, mai intâi la vioară, la 9 ani la chitară şi după clasa a IV-a la acordeon, mandolină, contrabas, orgă şi tobe. Arta cântatului la diferite instrumente muzicale a învăţat-o iniţial de la tatăl său, iar mai apoi a devenit autodidact. A obţinut atestatul de instrumentist liber-profesionist de la Asociaţia Artiştilor Liber Profesionişti de la lângă Ministerul Culturii în anul 1970.

A cântat alături de multe formaţii muzicale la diferite evenimente şi a obţinut Locul I la Festivalul ,,Cântarea României” în Moldova. Muzica a însemnat pentru el un mod de exprimare original, un mod de a trece mai uşor peste pragurile vieţii.

Pentru a ieşi din anonimat, în prezent a ales să cânte folclor la chitară şi mandolină şi o face cu o energie de nestăvilit, cu o uriaşă dorinţă de a face cunoscute lumii frumuseţea, eleganţa şi zburdălnicia cântecului popular românesc, motiv pentru care i se potriveşte de minune porecla ,,Mână de aur”.

Impreuna cu formatia care-i poarta numele, impreuna cu fratii sai, are in spate  o lunga si bogata traditie muzicala, mostenita din anii 1880 si pana in prezent. De-a lungul timpului, din formatia Mandache au facut parte: Costache Mandache (1865 - 1944), Petru Mandache (1907-2002), Ionel Mandache (1951) si Marinica Mandache (1953).

Pagina noastra isi doreste sa promoveze oamenii cu care orasul nostru se mandreste. Alaturi de cei prezentati in articolele anterioare: Costanta Condrea, Marius Dumitru Hij, Miruna Condrea, Petrica Mandache ne fac mandri ca suntem locuitori de Podu Iloaiei.

Nu poţi să stai pe scaun pasiv, atunci când începe el să cânte folclor la chitară sau mandolină. Muzica lui te invită la dans, îti ridică moralul când eşti trist, îţi trezeşte emoţii nebănuite.

Va puteti bucura de muzica lui accesand:

https://www.facebook.com/petrica.mandache , 

https://www.youtube.com/watch?v=ulDQfQz5eRI 

Pe viitor, vom incerca sa venim in atentia voastra si cu alti oameni cu care ne mandrim. 

Vernisajul expoziției de grafică Studii în Raccourci

Joi, 10 aprilie 2014, la Palatul Copiilor Iași Galeriile de artă „Dimitrie Gavrilean”, a avut loc vernisajul expoziției de grafică Studii în Raccourci a artistei Miruna Condrea, elevă la Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă” Iași. În prezența iubitorilor de grafică invitații profesor doctor Radu Carnariu, profesor Dan Popa, profesor Dana Ungureanu au vorbit despre importanța expoziției despre artistul Miruna Condrea și despre expresia lucrărilor expuse.  Expoziția cuprinde 10 lucrări și va fi deschisă publicului timp de 2 săptămâni. Inițiatorul, coordonatorul și organizatorul expoziției este doamna Dana (Popa) Ungureanu, profesor de arte plastice la Palatul Copiilor Iași, îndrumătoarea Mirunei. Din data de 7 iunie expoziția va putea fi vizitată și la Librăria Anvangarde de pe strada Lăpușneanu. Cronica critică scrisă de doamna Raluca Ciocoiu vă relevă din intențiile artistei și semnificația formelor:

Chiar de la o prima vedere, discerni un domestic dens in care corporalul se dizolvă în obiectual, corpul începe să se confunde cu obiectele din încăpere, ca și cum trupul ar prinde rădăcini în casă. Spațiul domestic, ca o natură artificială, obligă trupul la mimetism, reacția organismelor la mediul natural, de contopire la nivel epidermic cu un mediu care apără, cuprinde, absoarbe.

Mai aproape și mai atent, discerni straturi suprapuse de texturi care amintesc de un peisaj geologic. Lucrările au un pattern care se repetă: un spațiu alb alăturat unei suprafețe atât de densă încat devine aproape indescifrabilă.  Suprafața alb-mată a corpului sparge acest spațiu compact, prelungind jumătatea albă a lucrării. Linia dintre cele două părți - albul și densul – înflorește în toate lucrările în maci, un leit-motiv cu o calitate ritmică decorativă (posibil și o metaforă personală a artistei). Partea albă a lucrării – aparentul vacuum care devine semnificant prin vecinătatea cu spațiul locuit și prin înrudirea cu albul corpului - rămâne misterioasă, promițătoare, deținând posibil cheia hermeneuticii personale.

Nu știm încă care este poziția de citire a lucrărilor, cum să ne plasăm ca privitori:  se îngustează perspectiva înspre miezul esențial al lucrării, care este trupul, sau este acest trup doar un element dintr-un univers personal stratificat? Partea albă (posibil un perete, sau, din nou, un strat într-o geologie personală), apasă, strivește, sau apară? În lucrarea cu granulație albastră, de pildă, impresia de închis, de criptic este și mai puternică: ca și cum o călimară a fost aruncată de o suprafață transparentă fără să o spargă, lăsând doar o pată. Impresia aceasta de spațiu securizat lărgește distanța, ideea de intimitate intangibilă, esențială.

Observăm și alte leit-motivuri ale liniei: forma circulară care cuprinde în unele lucrări trupul, asemănător când cu un fotoliu Coaster de anii ’60, când foarte clar cu un ou, în care trupul în poziție fetală, dar matur, se odihnește nesfârșit, nu vrea să se nască. Confuzia aceasta a formelor, între piese de mobilier și elemente naturale, duce la aceeași părere, a naturalizării spațiului privat, mai mult, a transformării lui – în mic - într-un univers complet: de la straturi geologice până la prezența intermediară și misterioasă a umanului și mai departe la o dimensiune siderală, care este și ea sugerată, prin alte forme repetitive - linii verticale fine care par să lege ombilical trupul de o dimensiune extra-terestră.

 

Este interesantă absența trăsăturilor personale sau de orice fel din trup. Trupul este gol(it), este o formă esențială, pe o abundență de texturi pline. Lipsa chipului eliberează de povara identității. Trupul gol nu e doar nud și golit de identitate, e și la modul literal un gol de culoare și linie, ca o hău deschis, dar alb. Impresia aceasta superficială de negativ fotografic se datorează jocului gol/plin, absență/prezență. Interesanta este în aceste condiții puterea sugestivă și de atracție a spațiului vid.

Originar din Podu Iloaiei, scriitor in Italia

Scris de

Marius Dumitru Hij cu pseudonimul literar Michaèl M. Prosperì s-a născut în România în orașul Podu-Iloaiei, în 1982. Deține o diplomă în economie cu specializare în turism. A emigrat în Italia în 2005 unde a început un nou program de instruire, pentru viață și artă. Debutează literar cu Fragmentum Respiri del’anima (Respiratii ale sufletului). Cartea este publicată în Italia de către editura Statale 11, în aprilie 2010. Este prima sa carte de poezii. O carte în care autorul încearcă să surprindă și să imortalizeze imensitatea vieții, cu un ușor, dar intens, fir al vocii… Poartă cititorul, parcă într-o atmosferă magică, să navigheze spre marile granițe ale existenței umane pentru a ajunge să aprecieze tonul vieții. 

În 2012, editura italiană Edizioni R.E.I îi publică prima sa creație literară în proză: „Lumini și Umbre”, ( Luci e Ombre), o colecție de povestiri misterioase, care par să reiasă din „inima eccelsei muze” care îl inspiră întotdeauna: existența omului, după cum recunoaște artistul. „Lumini și Umbre” este o culegere de texte eseistice care stimulează cititorul să reflecteze. Se simte de multe ori vocea autorului. Se găsește spațiu pentru lumi paralele, istorie și prietenie, suferință și timp, iubiri și lupte, acțiuni și situații de confruntare. Pare un parcurs gradual care crește progresiv, o a doua probă în care autorul a avut ocazia să-și rafineze și să-și îmbunătățească scrisul, nelăsând nimic la întâmplare. Transportat fiind de emoții și evenimente zilnice un vis, o situație de confruntare acerbă, o întâlnire, o speranță, au fost punctul de plecare în alcătuirea acestei cărți. Pe măsură ce se avansează în citirea cărții se are impresia că autorul reușește să facă pe oricine să se simtă înăuntrul unei povestiri, să se regăsească în pielea unui personaj sau a unei situații. 

În 2013 autorul publică a doua carte de poezie cu numele „Fiori di Luce” (Flori de Lumină). O culegere de poezii de dragoste ce îl caracterizează și îi împarte sufletul între iubirea spirituală pentru Dumnezeul Viu Atotputernic și cea pământeană, pentru femeia iubită, muza de inspirație. Stilul acestui scriitor, mișcat de o credință puternică, de neclintit, e eteric și sensibil. Într-un mod care poate fi comparat cu o ușoară mângâiere îmbogățește diferitele imagini simbolice și reale, de fantezie sau inspirate de cotidian, provenite dintr-o îndepărtată dimensiune. Răsfoind acest volum, această creație lirică, cititorul descoperă în călătoria sa chemări intense, șoptite ale Sacrului Gral, al Regelui Artur, ai elfilor mitologici, a chipurilor de îngeri, pierzându-se parcă între voci de mănăstiri antice, cavaleri, torțe de lumină, camere medievale din 1400, într-o operă în care iubirea pământeană se găsește la același nivel cu cea spirituală și mai ales cu credință. „Fanciula dolce stella, sono il tuo credente” (Domnișoară dulce stea, sunt al tău), scrie Marius Dumitru Hîj, în una dintre poeziile sale, învăluit de lirică și șoaptă. Îndrăgostit de Creație, care îi apare ca un reflex divin, dornic să-și cucerească postul în Paradis, cu ajutorul rugăciunii și a faptelor bune, provocat să adore „frumusețea ascunsă în orice lucru”, în „Flori de Lumină”, Marius realizează o alegere curajoasă. Absolut în contradicție cu valorile societății actuale, materialistă și prozaică. Eleganța de stil dar și precizie în conținut fac din acest volum un inedit, un mod inedit de a hrăni un suflet sensibil, original, însetat de absolut. 

În 2014, autorul publică „Il Pozzo delle Apparizzioni” (Fântâna Aparițiilor), o interesantă carte de povestiri. Povestiri ce conțin esențe dominante horror, de lumină, de basm și diferite voci personale. Din pana autorului se înșiruiesc una câte, ca prin magie, o serie de narațiuni cu ton bizar și cornice de atmosfere dark, împletite de mister și suspans, ating cele mai diferite teme. Protagoniștii se găsesc în situații intense, în care sunt constrânși să se confrunte sentimente întunecate și înspăimântătoare ale sufletului uman: teama, teroarea, perplexitatea, dar și curajul. Transportați din epoca în epocă, cititorii călătoresc în lumea basmului. „Fântâna Aparițiilor” reprezintă fructul unei imaginații vizionare. Cu ajutorul unui stil simplu dar căutat, scriitorul dă viață personajelor sale, atât de diferite și foarte bine definite. Imposibil să nu te simți atras de aceste povestiri fascinante și stimulante.

 După poezie și povesti scrie și primul roman cu numele de „Il Custode della Croce Azzurra”/„ Gardianul Crucii Albastre”.  În acest moment așteaptă să fie publicat. Promite a fi unul dintr-o trilogie. Marius Dumitru Hij redefinit în Michaèl M Prosperì, un tânăr scriitor plecat dintr-o Românie care nu-i promitea multe, reușește să-și facă loc printre scriitorii contemporani, departe de casă, în Italia țara adoptivă. Chiar dacă nu scrie în limba română, promite să-și traducă cărțile pentru a le putea oferi și compatrioților. Le așteptăm în librăriile noastre.

 

Orasul Podu Iloaiei in imagini

Scris de

Ieri, 23 august, in cadrul Libertariadei a avut loc vernisajul si premierea concursului de fotografie "Orasul Podu Iloaiei in imagini", organizat de echipa TNL Podu Iloaiei. Evenimentul, care s-a bucurat de un real succes , a avut loc la pizzeria Hap Hap a domnului Vali Lupu si a reprezentat o premiera pentru urbe.

La vernisaj au participat 13 fotografi amatori cu un total de 30 de fotografii care au reusit sa surprinda, cu valoarea lor artistica publicul prezent.

Premiile concursului au constat in rame foto oferite de dna Gabi Condrea, director adjunct in cadrul scolii AL. I. Cuza din orasul nostru.

Locul I a fost ocupat de Zaharia Beatrice cu fotografia "Cum vine asa pleaca"locul II a apartinut lui Vatamanu Vlad cu fotografia "Zi insorita in oraselul nostru", iar Pe locul III s-a clasat Pop Cristian cu fotografia "Dansul luminii dupa ploaie".

Au mai fost premiate fotografiile "Lumina de la capatul tunelului" care apartine Ninei Mandache, "Biserica in anii 70" - Zaharia Beatrice si "Apus in Podu Iloaiei" a Adinei Bucataru.

Vernisajul mai poate fi urmarit la pizzeria Hap Hap pe tot parcursul lunilor august si septembrie. Fotografiile merita vazute!